Una din ideile noastre este sa facem un top a celor mai bune melodii ce includ nume de tipe in titlu. Am tot observat ca Mary a fost muza multor cantareti, fie ei de redneck rock’n'roll, gangsta rap, rock pur sau blues (poate cel mai potrivit gen). Acum, la o scara mai mica, va propun un top in mai multe acte, cu si despre Mary. Intr-o ordine total aleatoare si in acelasi timp in ordinea inversa a numerelor de pe tricou :

5. Tom Petty And The Heartbreakers – Mary Jane’s Last Dance

Se spune ca RHCP au *copiat* cantecul cu tot cu versuri, dureros si adevarat, cel putin pana la refren. Timbrul si temele muzicale luate cu imprumut de la Bob Dylan sau Bruce Springsteen nu m-au impresionat la Tom Petty, asa ca a fi influenta (inconstient dupa Frusciante) unui band ca RHCP e un avantaj. Totusi, trebuie sa recunosc ca Mary Jane’s Last Dance este chiar interesanta si poate la fel de atragatoare (ca melodie) precum Kim Basinger. Totul se completeaza cu un videoclip freakish.

4. Tina Turner (cu Ike) – Proud Mary

Proud Mary credeam dupa titlu ca este un gospel de toata frumusetea. John Fogerty (Creedence Clear Revival) s-a tot incurcat cand a compus, si Mary, in loc sa fie femeie de casa, care se spele haine in Mississippi, a devenit o barca cu zbaturi (“big wheel keep on turning. Proud Mary keep on burning“). Ce a reusit Tina Turner sa adauge melodiei? un groove “negru” la inceput, energie si picioarele alea de neuitat.

3. Stevie Ray Vaughn – Mary Had a Little Lamb

Cantecele de leagan ii urmaresc pe compozitori pana in maturitate, cand se fac scapati de blestem construind o proprie versiune. Asa se intampla cu McCartney, cu versiunea lui pentru copii 5 ani, sau Buddy Guy care scoate un blues ce inspira si acum multi “adepti” ai genului. Coverul lui Vaughn (dupa Buddy Guy), in schimb, mi se pare cea mai reusita varianta.

2. Pearl Jam – Crazy Mary

Din nou am ales un cover, de data asta dupa mai putin cunoscuta Victoria Williams. Din fericire Mary este chiar un personaj feminin.. uman as putea spune, insa povestea este ceva mai trista. N-am putut sa trec peste vocea mereu indurerata a lui Vedder si refrenul perfect american –  ”Take a bottle drink it down. Pass it around” – asa ca ramane in playlist pentru cel putin inca o saptamana.

1. Jimi Hendrix – The Wind Cries Mary

Singurul artist de culoare din lume ale carui drepturi de autor pe munca sa apartin, postmortem, surorii lui vitregi, de alta culoare. Nimic ironic pana la faptul ca nu poate fi omagiat cum trebuie, pentru ca nu se atinge nimeni de materiale. Acum, despre Mary, cea mai vehiculata poveste este cea a unei ciondaneli domestice cu, atunci iubita, Kathy Mary Etchingham.

Cam atat pentru actul 1. Spune-ne care ti-a placut mai mult, iar daca iti place sa descoperi melodii, spune-ne alte melodii de leagan (sau “folclorice”) preluate de artisti cunoscuti !

“Take a bottle, drink it down… pass it around“

Am cel putin cinci motive pentru care azi imi place youtube-ul. Navigand de *aici* *acolo* am dat, sub un click, de Pomplamoose, un band de toata frumusetea. Nataly Dawn si Jack Conte sunt impreuna un canal de iutub plin de surprize muzicale si nu numai. Cele cinci motive de mai sus sunt cele cinci cover-uri din topul pe care am sa-l prezint in urmatoarele randuri.

Top 5 cover-uri Pomplamoose plus un bonus Nataly Dawn…

5. Incep numaratoarea inversa cu un cover dupa Edith Piaf – La vie en rose. Cantecul incepe timid dar pana la sfarsit am inceput pana si eu sa  imi pocnesc degetele si palmele de genunchi… asa ca in clip.

4. Toata lumea face macar un cover dupa Michael Jackson, fie ca este folkist, talentat, netalentat, super compozitor sau simplu cantaret in dus. De ce ar face Pomplamoose exceptie de la regula? Din cele 10 cover-uri ale lor, Beat it, este poate cel mai putin interesant, insa merita ascultat. Recunosc, ceva m-a hipnotizat.

3. “Unforgettable” este sentimentul pe care mi l-a inspirat cover-ul urmator. M-au prins cu bass-ul acustic si vocea exact cum ma prind merele si scortisoara, vorbesc de Nature Boy al lui Nat King Cole. Ti-as recomanda sa asculti si *originala*.

2. Nu are puterea cantecului de la Aerosmith si nici nu s-ar potrivi pe coloana sonora a lui “Armageddon“. Don’t wanna miss a thing este pe locul doi pentru curajul celor de la Pomplamoose de a “remixa” melodia.

1. Reactia mea la urmatorul cantec a fost una cel putin ciudata.. “suna super tare, zici ca nu e a lor” (nu citisem titlul). Si asa a si fost. Pentru a doua oara o mentionez pe Gaga pe Subtleearthquake, nu ca ar fi o rusine, dar in afara de cateva momente in concerte intr-adevar foarte bune, in rest este un produs pur comercial (parca am mai auzit asta undeva). Telephone, originala, nu imi place deloc, poate datorita colaborarii cu Beyonce (Jay Z rap nu merge cu orice).

Mai putine rautati si mai multa muzica, locul 1 in micul top Pomplamoose SuperCoverMoose:

Pomplamoose cat si separat Nataly Dawn si Jack Conte au melodii scrise de ei. Totul cam in acelasi stil si foarte interesante. Iti recomand sa asculti cam tot ce au uploadat pe canalele lor de youtube.

Am promis un bonus Nataly Dawn si evident era vorba de un cover: Rufus Wainwright cu *Cigarettes and Chocolate Milk* cantata de Nataly Dawn *aici*.

Tu cum ai vedea topul? Lasa un comentariu cu viziunea ta asupra lui.

“these are just a couple of my cravings”

Mi-a fost foarte greu sa cred ca un castigator de Grammy la categoria Pop si, in viziunea mea, un simplu produs comercial pentru pustoaicele de 16-17 ani, poate sa scoata si altceva dintr-o chitara. John Mayer a inceput de cativa ani sa cante cu legende inca in viata ale blues-ul: BB King, Buddy Guy si “Slowhand” Clapton. Totusi, ce m-a impresionat nu au fost colaborarile, ci placerea lui de a face coveruri dupa Jimi Hendrix si Stevie Ray Vaughan, cu o inclinatie catre stilul lui SRV.

John Mayer

Mi-a fost greu sa gasesc melodii compuse de Mayer tastand numele sau, desi din cele patru albume scoase din 2001 pana in prezent, am avut de unde alege. De ascultat, poti incerca sa le asculti [albumele], asta daca vei trece peste vocea comparabila cu un fluierat de incepator (intentia este buna, dar tonul tot nu se aude perfect). Personal, am avut rabdare doar cu Gravity, avand putin de soul, si Neon, intr-o interpretare live acustica placuta, one man band.

Legat de stilul copiat de la SRV, Mayer este inca foarte cuminte si poti simti asta la Empty Arms, dar este tanar si are timp cu John Mayer Trio sa devina mai obraznic, mai agresiv si eventual sa il vedem adaugand elemente proprii, poate chiar in compozitii proprii. As mai mentiona Bold as Love ca una din reusitele lui, dovada ca are potential.

Concluzia : Te invit sa asculti atat originalele cat si cover-urile si speram impreuna ca asa cum Vaughan a luat muzica lui Hendrix si a transformat-o, acelasi lucru sa il vedem si simtim la John Mayer.

Morala : E bine sa nu ai prejudecati in muzica pentru ca poate te trezesti intr-o dimineata cu Gaga cantand Queen.

Despre Michael Jackson nu vorbim pentru ca a fost destul de mediatizat post mortem, dar cand un cantec de-al lui este genial si coverurile dupa acesta se apropie de acelasi superlativ, trebuie sa consemnam. Billie Jean au cantat-o multi, insa am selectat coverurile pe care le-am considerat originale cu exceptia lui Coldplay care este exemplul genului de cover “uite cum suna in stilul lui asta”.

Evit sa mai postez melodia originala pentru ca o stim cu totii, doar am dansat pe ea din ’83 cand unii dadeau din picioare in burta mamei pana azi cand se mai intampla sa il omagiam pe MJ.

S-ar fi pretat aici un mic top, dar imi e greu sa departajez cat mai fin interpretarile, asa ca urmeaza trei nivele:

1. Alex Cornell si Chris Cornell au versiuni acustice foarte diferite. Alex este are un groove special pe melodie, un pic jazzy si vocea pare interesanta, totusi as remarca lipsa puterii acesteia. Chris vine cu o versiune foarte raw-rock acustica si punctul forte fiind vocea foarte puternica si expresiva.

Alex Cornell

Chris Cornell

2. Joe Khoroosi vine cu o versiune foarte ciudata, in sensul foarte bun al cuvantului. Imi place foarte mult bataia pe corzi pe care o face, o adevarata orchestratie cu un singur instrument. Cam in acelasi registru, insa acum bagam chitara in priza si o facem funk, Jeff Clark. Acum sa ascultam..

Joe Khoroosi

Jeff Clark

3. Coldplay a facut coverul in 2009… e Billie Jean in stilul Coldplay, atat. Nu stiu cum se face ca de data asta lui Martin nu i-a iesit falsetto-ul ala, suna cam… fals :) . Perechea lui Coldplay aici este Cobra Starship care vine cu un cover decent, deloc spectaculos, dar merita macar mentionat.

Coldplay

Cobra Starship

Astept comentariile voastre, poate chiar vreun video facut de voi.

“from a movie scene”

Salutari, intr-un articol anterior am incercat sa creionez mai degraba la ce sa va asteptati, intentia fiind de mic instructaj. Cantecul se numeste “Hey Ya” si este produs si scris de Andre 3000. Cover-ul principal, din care deriva celelalte, este al lui Mat Weddle peste care am dat accidental acum cativa ani, acum chiar un cunoscut printre cei de pe youtube.

Hey Ya – Outkast

Mat Weddle de la Obadiah Parker

De aici, in general, coverurile se bazeaza pe versiunea lui Mat. Cele care includ pianul le-am plasat in aceeasi categorie pentru ca.. sunt aceleasi acorduri si linia vocii este asemanatoare cu cea a lui Mat.

James Yellow
(trebuie sa ai rabdare sa treci de intro)

Scrubs

Záhony Unplugged Project

Tim Halperin

Si mentiuni :

• EdibleRed – nu am inteles ce vrea sa cante de fapt, nu mi-a placut deloc.
• Hunter – inca un cover punk.
• Kyle Andrews – clasicul amator care reproduce cu exactitate ce aude de pe youtube :).
• Benjamin Siksou – un wannabe American Idol.

Incep seria de articole despre cele mai interesante cover-uri cu un mic instructaj. In primul rand trebuie sa punctez faptul ca nu voi cauta si nici gasi toate cover-urile posibile pentru o melodie, cautarea mea inceteaza in momentul in care mai multe versiuni suna EXACT la fel.

Acum, sunt, zic eu, trei feluri de *artisti* care iau aceste muzici de-a gata: amatorii, necunoscutii si consacratii. Pe amatori ii luam in considerare pentru faptul ca au scos o versiune cat de cat curata a melodiei, si poate, reusesc sa fie ceva mai expresivi daca melodia si-o insusesc cu viata lor.

Artistii necunoscuti sunt cei care ne intereseaza cel mai mult pentru ca aici vom gasi mereu perle, nu in sensul ala romanesc de gafe, ci diamante care nu au iesit inca la suprafata. Acestia de obicei se trag din iutubisti care si-au turnat ceva din suflet in coverurile pe care le fac, dandu-le cantecelor o aura aparte.

Ce urmarim intotdeauna la artisti consacrati este partea aia “sa vedem cum suna pe stilul lui”. O sa ne placa aproape mereu orice aberatie pe care o scoate, doar pentru ca ne place artistul ca ansamblu.

Cam atat cu vorbaraia, urmatorul articol se va axa pe o melodie foarte cunoscuta de la Outkast si un super cover (cover-uit mai departe de foarta multa lume) al lui Mat Weddle de la Obadiah Parker (da, nici eu nu auzisem de el).

Inainte de a incheia, vreau sa va incurajez sa va apucati sa va inregistrati video si/sau audio cu melodiile care va ating pe voi si va vom vedea pe site dupa :).

“shake it like a polaroid picture”